Ce spune Alex Leo Serban despre Paradjanov în "De ce vedem filme?":
"Paradjanov mi se pare singurul cineast ce se lasã contemplat –el şi cinematograful sãu- fãrã nici cea mai vagã impresie cã ar da lecţii. Discreţia aceasta, atât de rarã astãzi, face ca Paradjanov sã rãmânã, poate, într-o veşnicã inactualitate, indistict tocmai pentru cã se confundã cu acel "plan-secvenţã infinit" care este, dupã Pasolini, Cinematograful însuşi.
[...] Paradjanov [...] a parcurs întregul traseu al cinematografului –conceptual vorbind- pentru cã a mers pânã la capãtul lui; i-a epuizat devenirea [...] considerând cã singura frumuseţe care i-a rãmas de încercat, singurul adevãr, înseamnã revenirea la acel hors-champ din începuturi, când câteva obiecte aşezate în faţa unei pânze alcãtuiesc infinitul... "Vizionar" [...] Paradjanov a fost, într-adevãr, prin faptul cã nu a cãutat mai departele, ci dincoacele: ceea ce nu poate fi vãzut pentru cã a fost uitat, refulat de o practicã a proiectivitãţii. Filmele sale sunt anamneze pe celuloid, un fel de (re)descoperire iluminatã a exuberanţei lucrurilor, un soi de animism fermecat, ferecat într-o lume tot mai posacã în care fiecare "învãţ" se aşterne cenuşiu peste cel dinainte, într-un câmp cinematografic saturat de repetitivitate."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu